Televizorul urla, de parcă ne-am fi calificat deja la Mondiale. Toată lumea este extrem de entuziasmată de succesul categoric din Kosovo, dar haideți să ne liniștim puțin. Suntem în Divizia C a fotbalului european în Nations League, să nu uităm asta, jucăm cu naționale din lumea a treia, precum Kosovo, o echipă incomodă, dar limitată. Și mai întâlnim Lituania și Cipru, două reprezentative care termină de obicei pe ultimele locuri ale grupelor preliminare europene sau mondiale.
Desigur, există și motive de optimism. Naționala României a câștigat încredere datorită participării la Euro, Iordănescu a format un grup unit, despre care se vorbește în fotbalul modern, avem în sfârșit câțiva jucători de bază în primul 11, care evoluează în campionate importante, și mă refer în primul rând la Man, Mihăilă, Răzvan Marin și Drăgușin. Sunt multe aspecte pozitive, corect, în jocul echipei. Mai ales în repriza a doua, jucătorii noștri au ridicat nivelul, probabil și datorită indicațiilor experimentatului Lucescu.
În meciul contra Kosovo, Man și Mihăilă și-au arătat clasa, nu degeaba au bătut Milanul în Serie A. Răzvan Marin a părut mai sigur pe el, pe posibilitățile sale fizice și tehnico-tactice, Marius Marin a fost chiar mai util decât de obicei la recuperare și în acțiunile defensive, Drăgușin este tot mai stăpân pe situație.
Dar, repet, să fim raționali și să nu uităm unde ne aflăm. Belgia și Olanda ne-au arătat acest lucru. Acolo este fotbalul, iar noi nu l-am mirosit prea bine când am jucat cu aceste două echipe. Și în preliminariile Cupei Mondiale vom da, cu siguranță, peste astfel de adversari.
Până atunci, este bine că ne antrenăm cu echipe precum Kosovo sau Lituania. Să ne obișnuim, băieții să fie tot mai încrezători datorită victoriilor pe care sperăm să le obțină.
Noroc că bătrânul Lucescu știe foarte bine că până în America este un drum lung. Avem nevoie de constanță, de același entuziasm meci de meci, de jucători lucizi și implicați care vin de pe bancă. Și mai sperăm să-i vedem crescând și pe câțiva băieți de la tineret, precum Sava, Louis Munteanu, Grameni sau Borza.
Și legat de domnul Mircea, este impresionant să vezi cum un om de aproape 80 de ani își mai găsește motivația și energia pentru a duce România acolo unde fotbalul nostru nu a mai ajuns de 36 de ani. Ar fi minunat ca el să își încheie cariera așa cum și-a început-o: cu o calificare la un turneu final, de data aceasta la Campionatul Mondial. Doamne ajută!
Source link
Desigur, există și motive de optimism. Naționala României a câștigat încredere datorită participării la Euro, Iordănescu a format un grup unit, despre care se vorbește în fotbalul modern, avem în sfârșit câțiva jucători de bază în primul 11, care evoluează în campionate importante, și mă refer în primul rând la Man, Mihăilă, Răzvan Marin și Drăgușin. Sunt multe aspecte pozitive, corect, în jocul echipei. Mai ales în repriza a doua, jucătorii noștri au ridicat nivelul, probabil și datorită indicațiilor experimentatului Lucescu.
În meciul contra Kosovo, Man și Mihăilă și-au arătat clasa, nu degeaba au bătut Milanul în Serie A. Răzvan Marin a părut mai sigur pe el, pe posibilitățile sale fizice și tehnico-tactice, Marius Marin a fost chiar mai util decât de obicei la recuperare și în acțiunile defensive, Drăgușin este tot mai stăpân pe situație.
Dar, repet, să fim raționali și să nu uităm unde ne aflăm. Belgia și Olanda ne-au arătat acest lucru. Acolo este fotbalul, iar noi nu l-am mirosit prea bine când am jucat cu aceste două echipe. Și în preliminariile Cupei Mondiale vom da, cu siguranță, peste astfel de adversari.
Până atunci, este bine că ne antrenăm cu echipe precum Kosovo sau Lituania. Să ne obișnuim, băieții să fie tot mai încrezători datorită victoriilor pe care sperăm să le obțină.
Noroc că bătrânul Lucescu știe foarte bine că până în America este un drum lung. Avem nevoie de constanță, de același entuziasm meci de meci, de jucători lucizi și implicați care vin de pe bancă. Și mai sperăm să-i vedem crescând și pe câțiva băieți de la tineret, precum Sava, Louis Munteanu, Grameni sau Borza.
Și legat de domnul Mircea, este impresionant să vezi cum un om de aproape 80 de ani își mai găsește motivația și energia pentru a duce România acolo unde fotbalul nostru nu a mai ajuns de 36 de ani. Ar fi minunat ca el să își încheie cariera așa cum și-a început-o: cu o calificare la un turneu final, de data aceasta la Campionatul Mondial. Doamne ajută!
Source link
